Iarna asta, pentru ca eram acasa in fomula completa (adica Robert, Adi si Iulian), ne-am hotarat sa indeplinim un plan al nostru mai vechi – sa mergem la zbor in Kenya. Stiind ca in Ianuarie Kenya este cam singurul loc din lume unde se pot face zboruri de lunga durata, n-am stat prea mult pe ganduri si ne-am apucat de facut planuri, vaccinari si bagaje. Ne-am alaturat altor 10 parapantisti Romani si Austrieci, care aveau aceeasi destinatie si am inceput aventura.


Am ales un zbor din Salzburg, asa ca din Brasov si pana in Salzburg unii au fost nevoiti sa conduca, si altii sa doarma. A urmat zborul catre Nairobi via Istambul cu Turkish Airlines (care, din punct de vedere al calitatii serviciilor, au intrecut multe linii aeriene, deci, recomandam cu caldura!) Viza de Kenya am obtinut-o la sosirea in Nairobi, chiar din aeroport, in schimbul a 50 de dolari.

Odata ajunsi in aeroportul din Nairobi, eram pregatiti pentru prima parte a aventurii noastre, pentru ca trebuia sa ajungem in Iten, unde nu aveam…cazare!! Dupa ceva ezitari, legate de experientele noatre cu taximetristii din Nepal am luat un taxi catre oras, care pana la urma s-a dovedit absolut ok. A urmat o calatorie cu matatu (autobuze locale) catre Eldoret. Si nu orice autobuz, ci unul dotat cu detector de metale. Din nefericire Kenya a fost si ea tinta catorva atentate cu victime - cel mai recent chiar in septembrie, cam pe cand incepusem noi sa planuim aeasta calatorie. Am ezitat putin atunci, dar cu gandul la zbor am trecut repede peste ezitari. Cele 6 ore pana la Eldoret nu au trecut foarte greu – poate si datorita curiozitatii cu care ne bucuram de tot ce vedeam in jur - am trecut prin rezervatie, erau zebre peste tot, apoi am facut un mic popas la Nakuru unde am avut prima masa traditionala cu tot ce e mai bun in Kenya – banane, ciocolata si cel mai bun avocado pe care l-am gustat vreodata.


Ajunsi in Iten, in cautarea unui loc de cazare, nici nu banuiam cat de norcosi vom fi, cand prima usa la care am batut era resedinta Lornei Kiplagat – celebra atleta de origine Kenyana. Lornah are aici un centru de instruire pentru atleti unde am avut o a doua surpriza – echipa de atleti a Romaniei venita aici sa se atreneze.  Dealtfel Iten (2200 m altitudine) si-a castigat reputatia de orasul celor mai buni sportivi – aerul rarefiat de la aceasta altitudine face minuni pentru cei ce se antreneaza aici. Fara sa stam pea mult pe ganduri am hotarat ca un loc mai bun de cazare nu puteam gasi. Intai de toate pentru ca aveam incredere in mancarea de aici - fiind facuta special pentru sportivi, era tot ce se putea mai bun si mai sigur. Plus ca venea la pachet cu sauna si piscina.

Bucurosi ca am rezolvat si problema cazarii, nu ne mai ramanea decat sa asteptam cu nerabdare ziua urmatoare. Precizam ca era foarte important sa fim la locul de decolare (Kerio Rift Valley) la maxim 7.30 dimineata. Din cauza conditiilor de zbor de aici, la ora 8 trebuia sa fii deja decolat, pentru a putea zbura pe distante mai mari. Telul nostru era sa putem atinge 8 ore/ 200 km la un singur zbor. Aceia dintre noi care au zurat cu pasager/ pilot neprofesionist, aveu ca scop sa se apropie cat mai mult de aceasta performanta, bineinteles in conditii de siguranta absoluta.




Nerabdarea si bucuria cu care am venit a doua zi la locul de decolare, ne-au fost putin umbrite de conditiile de zbor. Ca destinatie pentru parapantism Kenya este spectaculoasa, dar nu este in nici un caz pentru incepatori. Ba dimpotriva, am spune ca este numai pentru piloti cu cel putin 2 ani experienta si zboruri multe si variate in palmares. Temperaturile sunt cam intre 25 – 30 de grade, dar conditiile de zbor sunt destul de dificile.

Dupa cum spuneam mai sus, ziua de zbor incepea la 7.30. Daca la 8 nu eram deja decolati, sansele de a face distanta erau aproape de zero. Incercam zilnic sa ne depasim propriile recorduri, unii dintre noi chiar au reusit sa faca 87 de km inca din prima zi. Fiecare zbor era unul dificil, unii au riscat, am avut si cateva accidente usoare, din fericire nimic grav, insa multi dintre noi au deschis rezerva. De asemenea erau portiuni de traseu foarte dificil de parcurs pentru cei cu tandem. Cea mai mare provocare, mai ales pentru pilotii cu tandem, a fost trecerea cascadei Torok (100 m), obiectiv pentru care multi au fost nevoiti sa caute un alt loc de decolare.

La aterizare ne asteptau motociclisti care negociau pretul pentru transport(intre 2500 – 3000 silingi). Daca nu erau motociclistii, era autobuzul scolii - curiozitate mare, galagie si mai mare, voie buna pe masura. Asta ne facea sa mai uitam putin din lupta dusa cu noi insine si cu aripile cu cateva ore inainte.





De cele mai multe ori, inca dinainte de aterizare eram urmariti de zeci de localnici, mai ales copii inocenti si curiosi. La aterizare eram intampinati de tot satul, salutati cu “hou ai iu?” si ”gimme candy/ gimme something”. La una dintre aterizari, Adi a fost intampinat de toata scoala in curtea careia a aterizat, si a incheiat prin a da o lectie despre zborul cu parapanta elevilor din Kenya .






Daca oamenii din sudul Keniei sunt foarte prietenosi, curiosi, dar timizi, cinstiti si cu mult bun simt, cu totul altfel stau lucrurile cu cei din nord – destul de agresivi, unii dintre ei nu mai vazusera am alb, multi copii plangeau cand ne vedeau.


Solicitarea psihica dupa o zi de zbor era pe masura, eram epuizati , si simteam nevoia de relaxare, nevoia sa facem altceva, lucru care nu se intampla de obicei in alte locuri unde mergem la zbor.

Asa ca o zi zburam si o zi era pentru plimbari, relaxare, apoi urmatoarea din nou la zbor, si tot asa.

In zilele in care nu am zburat, ne-am bucurat de jungla din Kakamega Rain Forest, de numeroase cascade, de lacul Baringo, de crocodili si hipopotami, am mancat fructe exotice cu gust adevarat, mamaliga din porumb alb, ne-am salutat cu zeci de sportivi aspirationali care alergau pe strazi la primele ore ale diminetii.  A, si am aflat ca o nevasta costa 10 vaci!!





Cea mai lunga distanta parcursa la un zbor a fost de aproape de 200 km cu parapanta simpla 

Ana Copilot si Pasager care fara o pregatire in acest domeniu s-a alaturat echipei si a participat la fiecare zbor din expeditie: totalizand un numar de 13 zboruri si 26 de ore. Cel mai lung zbor tandem a fost de aproximativ 4 ore si 100km





Kenya a fost o experienta, de care cu siguranta aveam nevoie. Este o destinatie ideala pentru cei ce vor sa faca performante, dar nu este un loc in care sa zbori doar din placere, pentru ca nu este de loc usor.



Galeria Poze