Parapanta si-a facut aparitia pe la jumatatea anilor 70, este un fel de parasuta, dar care se deosebeste prin modul de lansare, forma sa alungita fiind mai aerodinamica. Parapanta este cel mai simplu aparat de zbor pe care omul l-a inventat vreodata, un pilot experimentat poate sa exploateze curentii ascensionali pentru a se mentine in altitudine.

In cazul parapantei insa, principiul de zbor este diferit: lansarea incepe printr-o coborare (alergare) in viteza pe panta unui deal in contracurentul pantei, pana cand voalura- care initial este intinsa in spatele pilotului pe sol - se umfla cu aer deasupra capului, va lua forma unui profil aerodinamic capabil sa dezvolte portanta si se desprinde de sol. Cu ajutorul portantei, parapantele performante pot plana pe distante destul de mari. Recordul mondial este de aproximativ 500km, la noi in tara este de 200km in aproximativ 6 ore de plutire.


Parapanta este alcatuita din mai multe elemente distincte. Principalul element este voalura: aceasta este formata din doua mari suprafete - extradosul si intradosul - unite intre ele printr-o serie de membrane verticale numite nervuri, care au rolul de a da profilului o forma aerodinamica, bine definita de proiectanti. Celulele care se formeaza intre intrados si extrados sunt deschise in partea din fata (bordul de atac) pentru a permite intrarea aerului si sunt inchise in partea din spate (bordul de fuga). Nervurile sunt de asemenea gaurite pentru a permite repartizarea cat mai uniforma a presiunii in toate celulele din interiorul aripii, acest fapt marind rigiditatea si stabilitatea in timpul zborului. Voalura se confectioneaza din tesatura de polyester sau nylon foarte usoara (35-40 g/mp), impermeabila, cu coeficienti de rezistenta.

Intre voaluara si seleta pilotului sunt asa numitele suspante care prin punctele de legatura cu voalura sustin greutatea pasagerului dar si ajuta voaluara sa aiba o forma aerodinamica.


Seleta in care este pozitionat pilotul, este un ansamblu complex care asigura confortul in timpul zborului si totodata il protejeaza pe pilot de consecintele unei aterizari mai dure. Pe seleta se monteaza intr-o capota speciala o mica parasuta de rezerva, indispensabila in cazul zborurilor de mare altitudine, in zone muntoase si instabile atmosferic. De asemenea, echipamentul unui zburator se completeaza cu un combinezon pentru a contracara consecintele zborului de durata si de inaltime, precum si o pereche de manusi pentru usurinta pilotarii. Este de asemenea obligatorie folosirea unei casti usoare pentru protectia impotriva loviturilor la cap in eventualitatea unui accident sau a unei aterizari mai dure. Pentru a preveni accidentarea la glezne trebuie ca practicantul sa poarte bocanci.



Alte accesorii optionale pe care le are o parapanta sunt:
GPS, Altivario (masoara inaltimea si variatia de presiune pentru a calcula viteaza de deplasare pe verticala), Statie radio.

Parapanta nu cantareste mai mult de 15 kg, si incape intr-un rucsac care poate fi carat cu usurinta pe spate. Atat viteza de inaintare cat si directia sunt controlate cu ajutorul a doua comenzi. Viteza medie de zbor a parapantei este de aproximativ 35 km/h. Pe conditie meteo fara activitate termica o parapanta poate plana medie 8 km de la o inaltime de 1000m.

Conform legislatiei romane pilotii de parapanta trebuie sa posede o licenta de zbor emisa de AZLR si sa anunte zborurile la serviciul de trafic aerian din cadrul MAPN.